Protecția drepturilor consumatorului - Protectia Drepturilor Consumatorului

Extras din document

I. POZIŢIA CONSUMATORULUI ÎN FIECARE DIN FAZELE ECONOMIEI ŞI ÎN LANŢUL „PRODUCĂTOR – DISTRIBUITOR – CONSUMATOR” 1. Observaţii introductive 1. Pericolele generate de societatea de consum au fost denunţate mai întâi în Statele Unite ale Americii de filosofi precum Marcuse (Omul unidimensional), economişti precum Galbraith (Era opulenţei) şi Vance Packard (Persuadarea clandestină)1 pentru ca, în anul 1962, în mesajul său despre starea naţiunii, preşedintele Kennedy să constate „oficial” că masa consumatorilor reprezintă, în plan economic, grupul cel mai important, dar şi cel mai puţin „ascultat”. Acesta a fost, de altfel, prilejul cu care, prin vocea amintitului preşedinte american, a fost rostită pentru prima oară sintagma „dreptul consumatorilor la securitate” – noţiune ce avea să facă mai târziu o remarcabilă carieră. În anii 1970, mişcarea consumeristă avea să cunoască, în Statele Unite, o vigoare neobişnuită, sub impulsul dat de activitatea avocatului Ralph Nader – primul care avea să câştige un proces important împotriva unui colos industrial – uzinele General Motors (denunţând, în 1970, caracterul periculos al automobilelor pe care le fabrica). 2. Un deceniu mai târziu, mişcarea consumeristă câştigă teren şi în ţările Europei occidentale2, apărând în anii 1980 primele organisme de ocrotire a consumatorilor, ca şi cele dintâi reglementări legale protectoare. În Franţa, prima variantă a Codului consumaţiei intra în vigoare în anul 19933. La nivelul Uniunii Europene, a fost adoptat treptat un program complex de protecţie a consumatorului (prin intermediul, îndeosebi, al unor directive precum Directiva 85/374 CEE privind răspunderea pentru produsele defectuoase), în care domină ideea îmbunătăţirii calităţii vieţii cetăţenilor Uniunii şi evitarea, pentru viitor, a catastrofelor alimentare şi sanitare care au tras semnale de alarmă dureroase în trecut.