NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR - Plotnic

Extras din document

1.1.Dispoziţii generale. Denumirea drept al afacerilor sugerează ieea că acest drept reprezintă un ansamblu de norme juridice care reglementează afacerile. Prin afacere se înţelege îndeletnicirea, acţiunea sau activitatea cu rezultat favorabil a unei persoane. Afecerile, numite în continuare şi activitate de întreprinzător, sunt peraţiuni social utile de extragere, creare sau dobândire de bunuri pentru a fi comercializate, astfel încât suma de bani primită ca plată să acopere toate cheltuielile suportate şi să asigure persoanei obţinerea unui profit. Afaceri sunt toate activităţile de extragere, cultivare şi confecţionare a bunurilor materiale, de executare a lucrărilor, de prestare a serviciilor etc. În categoria afaceri intră şi cumpărarea de bunuri materiale şi de servicii pentru a fi revândute. Nu sunt afaceri: activitatea desfăşurată în bază de contract de muncă, activitatea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice necomerciale care dobândesc bunuri pentru necesităţile proprii, alte activităţi care nu aduc profit autorului. Afacerile au o bază normativă solidă, constituită din câteva sute de acte care şi se referă la diverse domenii ale economiei naţionale. Unificarea, sistematizarea şi interpretarea doctrinară, într-un curs unitar, a dispoziţiilor legale referitore la activitatea de întreprinzător şi la persoana care o desfăşoară (întreprinzătorul) este dificilă, dar şi de o necesitate stringentă pentru cei care utilizează normele de drept. Anume acestui scop serveşte dreptul afacerilor. Denumirea materiei. În doctrina juridică, materia analizată în continuare (pe care autorii o numesc drept al afacerilor) poartă diferite denumiri, printre care şi cea de drept comercial. Se observă aşadar că asupra denumirii există păreri controversate. Dreptul comercial. Denumirea tradiţională a acestei materii este dreptul comercial/ care se defineşte ca ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor juridice, faptelor şi operaţiunilor considerate de lege fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant. Altfel spus, dreptul comercial reglementează relaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniare din sfera activităţii de comerţ, inclusiv toate activităţile economice aducătoare de profit. Dreptul comercial a apărut în condiţiile statului feudal ca un drept profesional al persoanelor care practicau comerţul, denumit iniţial jus mcrcaturae(dreptul negustorilor sau dreptul comercianţilor) Acesta era bazat pe obiceiurile vânzării-cumpărării ale corporaţiei de negustori. Normele dreptului comercial se deosebeau de normele dreptului civil prin flexibilitate, rapiditate şi siguranţă în operaţiuni, precum şi prin încrederea în personalitatea celui cu care se contracta. Datorită comercianţilor, s-au născut şi s-au perfecţionat multe instituţii juridice, inclusiv cambia, reprezentarea, insolvabilitatea comercială etc.