5.1. FUNDAMENTE TEORETICE ALE POLITICII FISCALE 5.2. ANALIZA POLITICII FISCALE În anii ’50 – ’60, politica fiscalăa constituit principalul mijloc de intervenţie la nivel macroeconomic. Acest lucru s-a datorat existenţei a cel puţin două elemente favorabile în acest sens: economiştii din acea perioadă erau, în marea lor majoritate, de orientare keynes-istă şi considerau că cererea agregată este cea care determină nivelurile output-ului, ocupării factorului muncă, inflaţiei şi al balanţei de plăţi. Deoarece piaţa liberă nu era capabilă, prin mecanismele sale, să asigure nivelul corect al cererii agregate, s-a considerat necesarăintervenţia statului în această direcţie; exista opinia potrivit căreia politica monetarăera ineficientăla nivel macroeconomic. În accepţiunea sa curentă, politica fiscalăurmăreşte două obiective fundamentale: prevenirea accentuării tendinţelor deflaţioniste sau inflaţioniste, care pot conduce la afectarea echilibrului fundamental din economie; atenuarea fluctuaţiilor aferente evoluţiei ciclice a economiei, prin manevrarea nivelurilor cheltuielilor guvernamentale şi al taxelor. ...
Comentariul tau va fi primul
Curs: Politica fiscala Profesor: Patrascu Ion