Tema 2 la management - Paladi Ion

Extras din document

Strategia reprezintă “ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei” . Din această definiţie se pot deduce şi desprinde spre analiză componentele strategiei: 1. Misiunea – reprezintă “concepţia managementului de vârf al firmei cu privire la profilul, identitatea şi direcţia majoră în care firma urmează să evolueze pe termen lung” , răspunsul individualizat al firmei la întrebarea “ce este şi ce va fi firma”. Declararea misiunii trebuie să ia în considerare trei factori: nevoile clienţilor – ce se satisface; grupurile de clienţi – cine sunt satisfăcuţi; tehnologiile utilizate şi funcţiile implicate – cum sunt satisfăcute nevoile clienţilor. 2. Obiectivele fundamentale – desemnează acea categorie de obiective care vizează orizonturi îndelungate de timp şi care fac referire la ansamblul activităţilor desfăşurate de firmă sau la componente majore ale acesteia; ele sunt necesare pentru fiecare rezultat cheie pe care managerii îl consideră important pentru succes. 3. Opţiunile strategice – se referă la o paletă largă de modalităţi de realizare a obiectivelor strategice care afectează o parte considerabilă a activităţilor firmei şi din cadrul cărora va fi selecţionată acea abordare care este în măsură să conducă la cea mai raţională cale de realizare a obiectivelor strategice (restructurarea organizării, retehnologizarea, reproiectarea sistemului de management, informatizarea activităţilor, asimilarea de noi produse, specializarea, reprofilarea firmei, etc.). 4. Resursele – de regulă, la stabilirea strategiilor preocuparea esenţială vizează fondurile de investiţii prin care se asigură suportul financiar necesar materializării opţiunilor strategice, iar aspectul principal constă în stabilirea mărimii acestora, în funcţie de necesităţile impuse de fiecare opţiune strategică şi de posibilităţile de alocare din surse proprii. 5. Termenele strategice – delimitează perioada de operaţionalizare a strategiei, prin ele precizându-se de regulă momentul declanşării, termenele intermediare care marchează momente semnificative în înfăptuirea obiectivelor strategice şi momentul finalizării implementării strategiei. 6. Avantajul competitiv – practica a demonstrat că strategiile de succes se fundamentează pe un avantaj competitiv susţinut, iar “provocarea strategiei competitive este de a crea avantaj competitiv” , adică de a realiza “produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele de articole similare ale majorităţii concurenţilor” . 7. Sinergia – defineşte efectele care se aşteaptă să fie obţinute ca urmare a implementării raţionale a strategiei, efecte ce trebuie să se ridice la un nivel superior sumei aritmetice simple a deciziilor şi acţiunilor strategice.