Doctrina neoclasică (marginalismul) - Olga

Extras din document

La începutul anilor 1870, mai precis între 1871-1874, trei autori de formaţii intelectuale diferite şi lucrând de manieră independentă, publicau lucrări al căror conţinut este uimitor de apropiat. Este vorba despre William Stanley Jevons, în Anglia, Carl Menger, în Austria şi Léon Walras, în Elveţia. Ei sunt consideraţi fondatorii marginalismului. Această şcoală de gândire economică se va dezvolta rapid şi va deveni dominantă în lumea academică până la apariţia keynesismului, în jurul anilor 1930. Ea se axează pe noi reflecţii asupra utilităţii marginale descrescânde a bunurilor economice. Autorii au observat însă rapid că principiile aplicate unui domeniu particular pot fi uşor generalizabile. De unde şi tema centrală : marginalismul aplica proceduri de maximizare diferitelor variabile economice, judecate "la limită". Cu alte cuvinte, se avea în vedere ultima unitate consumată, schimbată sau deţinută dintr-un bun.