SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE ŞI TRAUMATISMUL - O. cernavca

Extras din document

Capitolul 3. SITUAŢIILE EXCEPŢIONALE ŞI TRAUMATISMUL 3.1.Principii de organizare şi acordare a primului ajutor medical Traumatismele sunt cele mai grave urmări ale situaţiilor excepţionale şi se exprimă în diferite forme, începând cu leziuni mici şi până la traume care se finalizează cu moartea clinică şi cea biologică. Traumatismele de regulă, sunt nişte leziuni corporale provocate de factorii mecanici, chimici, termici, electrici. Traumatismele pot fi închise şi deschise. Cele închise se caracterizează prin ceea că după acţiunea factorilor tegumentali (pielea) şi mucoasele din cavităţile organelor rămân intacte. Asta nu înseamnă că astfel de traume ca contuziile pot fi socotite dintre cele uşoare. Deseori contuziile toracice şi ale abdomenului pot fi urmate de lezarea organelor interne cum sunt plămânii, ficatul, splina care provoacă hemoragii interne sau chiar mortalitatea. Traumatismele deschise sunt mult mai periculoase fiindcă provoacă întotdeauna hemoragii externe şi sunt infectate. În caz de cutremur predomină leziunile corporale mecanice şi îndeosebi sindromul compresiei ţesuturilor membrelor inferioare, fracturile, contuziile şi leziunile organelor interne. În caz de incendii predomină arsurile, care uneori pot fi în combinaţie cu leziuni mecanice. La inundaţie de regulă se înregistrează înecul. Pentru situaţia excepţională provocată de poluarea mediului cu substanţe radioactive este caracteristică apariţia bolii actinice în formă acută şi cronică. Simptoamele traumatismului sunt: durere, dereglare a funcţiei organelor lezate, deformarea regiunii traumate, apariţia complicaţiilor în regiunea traumată (hemoragii, răni, şocul – starea grea a organismului provocată de impulsurile de durere care pătrund în sistemul nervos central). Şocul se manifestă prin indiferenţa absolută a sinistratului, pielea devine palidă, privire fixată, puls mic frecvent şi tensiune arterială scăzută. Când forma şocului traumatic este de grad major, sinistratul poate cădea în stare de moarte clinică. Dezastrul se caracterizează prin epidemia de răniţi. În teren este vorba de asigurarea a patru etape din relaţia medic-bolnav care alcătuiesc un tot divizibil din raţiuni didactice. Acestea sunt: 1. Etapa triajului răniţilor, asigurarea primului ajutor pentru păstrarea vieţii şi stabilizarea situaţiei bolnavului în vederea transportării. Activitatea se desfăşoară la scena dezastrului. 2. Transportarea răniţilor spre zonele neafectate de dezastru în vederea acordării îngrijirilor medicale specializate. 3. Acordarea îngrijirilor medicale complexe recuperatore în spital. 4. Limitarea desemnării epidemice, actualitatea realizată în proporţii de peste 50% prin cele două etape iniţiale descrise şi completate cu măsuri specifice supervizate de medic.