Dreptul securitatii sociale - Nu este specificat

Extras din document

Capitolul I Securitatea socială. Terminologie. §1. Noţiuni generale Securitatea sociala este, evident, unul dintre aspectele majore ale politicii sociale în prezent şi, totodată, o preocupare constantă a statelor moderne. De la începuturile şovăitoare din câteva ţări, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, securitatea socială a devenit rapid unul din factorii importanţi în viaţa a miliarde de oameni din întrega lume. Una dintre principalele preocupări ale oamenilor este să se apere împotriva diverselor riscuri. Pentru o lungă perioadă de timp s-a optat, ca soluţie, fie pentru sprijinul familial, fie pentru cel al bisericii sau al întreprinderilor. Această formă de acoperire a riscurilor a variat de la o epocă la alta, de la un context cultural la altul. Însă dimensiunea riscurior şi nevoilor sociale a impus crearea şi dezvoltarea altor forme de protecţie socială, bazate pe o solidaritate mai amplă, precum securitatea socială. Cu toate acestea, formele tradiţionale de protecţie împotriva riscurilor nu au disparut complet. Într-un stat democratic, protecţia socială reprezintă un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea în aplicare se realizează prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca „riscuri sociale” asupra nivelului de trai al populaţiei. Cu rădăcini în antichitate, prin includerea elementelor de protecţie în Dreptul Roman, remarcăm apariţia primelor forme de asistenţă socială în secolele 13 şi 14, când în jurul mănăstirilor au fost construite aşezăminte de asistenţă socială pentru săraci, bătrâni şi bolnavi.