Gestiunea profitului - Moroi T

Extras din document

Marx a arătat că profitul nu-i nimic altceva decât o formă transformată a plusvalorii, plusvaloarea privită ca produs al întregului capital. Profitul e creat de munca lucrătorilor din sfera productivă, dar realizarea lui se face în sfera circulaţiei şi apare ca rezultat al capitalului. El e considerat un fel de venit „imoral”. Concurenţa dintre ramuri duce la formarea unei rate mijlocii a profitului, iar mărfurile se vor vinde la preţuri de producţie formate din capitalul cheltuit plus profitul mijlociu. Dacă mărfurile nu corespund necesităţilor, ele nu se vând şi profitul nu se formează. Marx a arătat că în societatea capitalistă, paralel cu tendinţa de scădere a ratei profitului, are loc o creştere a masei acestuia. Scăderii ratei profitului se opun o serie de factori cu tendinţă contrarie care fac ca legea scăderii ratei profitului să acţioneze numai ca o tendinţă. Dacă admitem că valoarea mărfii este determinată şi de alţi factori decât cantitatea de muncă a lucrătorului şi anume, de legea cererii şi ofertei, de utilitatea sa finală, atunci explicaţia profitului prin exploatarea muncii salariate trebuie nuanţată, cel puţin ca argumentare teoretică. Există o diversitate de teorii care privesc profitul ca o remuneraţie a întreprinzătorului pentru că: a. este un bun organizator şi inventator: b. îşi asumă riscuri; c. satisface nevoile sociale.