Criminalistica (Note de curs) - Masson J. P.

Extras din document

CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE. PRINCIPII Secţiunea 1. Apariţia şi dezvoltarea criminalisticii Din momentul în care a început să conştientizeze apartenenţa sa la o comunitate socială omul a considerat că faptele antisociale au un însemnat pericol. Drept consecinţă acestea au fost incriminate, comiterea lor atrăgând anumite pedepse, fizice sau pecuniare. La început regulile respective erau integrate moralei şi li se conferea o anume " greutate" prin intermediul normelor morale, a cutumelor, a religiei (noţiunea de “păcat”), apoi a regulilor juridice şi normelor de drept. Desigur că odată cu instituirea unor forme incipiente de sistem judiciar şi cu desfăşurarea primelor adevărate procese apare şi necesitatea demonstrării comiterii faptelor prin existenţa şi preyentarea probelor, pentru că descoperirea faptei este în mod necesar urmată de: 1. stabilirea naturii ei (omor, lovire, vătămare corporala, furt, viol, fals, etc.) 2. stabilirea împrejurărilor în care s a comis fapta ( timp, loc, stare psihică, s. a. m. d. 3. identificarea infractorului ( infractorilor ) şi / sau a altor persoane ( coautor, complice, tăinuitor, victima, ...) 4. dovedirea vinovăţiei / nevinovăţiei. Cum toate aceste activităţi înseamnă şi probe, un ansamblu important dintre ele presupun existenţa unor bogate cunoştiinţe de criminalistică. Aceasta este promotoarea unor metode şi mijloace apte de a se încadra în standarde ştiinţifice şi a situa imaginea oferită asupra împrejurărilor faptei celor chemaţi să infăptuiască actul de justiţie la nivelul corespunzător cu adevărul în cauză. Ea este în acelaşi timp elaborată şi desfăşurată ca activitate concretă în conformitate cu normele procedurale ale dreptului penal. Iată ce spunea în 1928 George Maxim: "Ce va putea face un licenţiat în drept pus să ancheteze a doua zi după numirea sa, când el nu are alte cunoştiinţe decât cele câteva sute de articole ale Codului Penal şi de procedură penală? Punerea lui însă la curent, de pe băncile facultăţii, cu toate mijloacele speciale ale criminaliştilor practicieni îi dau putinţa să se folosească în cercetările lui criminalistice de toate mijloacele ajutătoare şi nu sunt sute ci mii". Într adevăr, metodele şi mijloacele tehnico tactice elaborate sau împrumutate de criminalistică din alte domenii îşi găsesc aplicarea în munca de cercetare ca şi în cea de descoperire şi chiar prevenire a infracţiunilor. ...