6.1 Necesitatea protecţiei rezultatelor obţinute din activitatea de C-D - Managementul cercetarii si dezvolarii

Extras din document

7.1 Locul activităţilor de C-D în cadrul întreprinderii Economia cercetarii dezvoltarii se refera la un ansamblu structurat si integrat de activitati specifice ca rezultat al diviziunii sociale a muncii in care cu ajutorul unor metode si tehnici corespunzatoare domeniului se realizeaza obiective prestabilite referitoare la producerea de cunostinte, informatii, documentatii tehnico-economice, prototipuri, instalatii si statii pilot experimentale, incercari si omologari de produse si meserii. In acest context integrator se cauta realizarea unor produse cu un grad ridicat de competitivitate (calitate, pret, termen de livrare in cantitatile specificate, etc.). Domeniul cercetarii dezvoltarii (C.D.) se bazeaza pe necesitatea intensificarii legaturii intre stiinta si practica, prin care sa se dezvolte produsul. Se atesta ca tarile dezvoltate au reusit progresul economico-social prin contributia stiintei si a dezvoltarii produselor in proportie de aproximativ 80%, iar contributia capitalului ar fi fost de 20 - 25 %. In economia unei firme se considera ca tehnica de care dispune ea, este motorul dezvoltarii firmei, iar combustibilul este stiinta. Stiinta, in ansamblul ei, se manifesta in diferite moduri in activitatea economico - sociala. Astfel ea, in primul rand, este incorporata in tehnica si tehnologia utilizata in cadrul economiei nationale sau a firmei. In al doilea rand, stiinta se regaseste in diverse proportii in cunostintele oamenilor iar in al treilea rand, in ultimele decenii, ea s-a apropiat mai mult de cerintele imediate ale produsului. Activitatea din domeniul C.D. se bazeaza pe creativitate, iar creativitatea se manifesta prin creatie. Acest raport trebuie mentinut si vazut in posibilitatile de modificare a unui vechi principiu: “mai mult si de dorit mai eficient “ in realizarea unui principiu superior astazi si anume: “mai superior si mai nou”.