Asigurarea maritima - Luca Liviu

Extras din document

Asigurarea maritima este prima forma de asigurare, începutul ei datând înca din antichitate. Aparitia ei, ca prima forma de asigurare, este explicata prin legatura strânsa: comert - navigatie maritima, descoperindu-se ca navele, marfurile si vietile omenesti erau expuse riscurilor marii. De-a lungul unei perioade îndelungate de timp, proprietarii navelor au fost aceiasi cu proprietarii marfurilor si, ca urmare, exista o singura polita de asigurare, care acoperea atât marfurile, cât si nava. Acest lucru era posibil pentru ca interesul apartinea aceleiasi persoane. Ulterior, s-a trecut la o specializare determinata, preponderent, de evolutia comertului, aparând o diferentiere între persoanele interesate în proprietatea asupra marfurilor si a navelor si, deci, doua forme de asigur 959d32j are, doua tipuri de contracte de asigurare, în functie de acelasi interes: • asigurarea navelor - CASCO; • asigurarea marfurilor - CARGO. Asigurarea maritima, ca ramura a asigurarii de bunuri, protejeaza navele maritime si fluviale, celelalte ambarcatiuni si instalatiile folosite în porturi, precum si incarcaturile acestora, contra unui complex de riscuri. Riscurile maritime au ca obiect anumite daune, a caror probabilitate este, mai mult sau mai putin, cunoscuta dar, în nici un caz, nu se apropie de certitudine. Scopul asigurarii maritime consta în asigurarea contra acelor evenimente care se pot produce si nu contra evenimentelor care trebuie sa se produca. Din aceasta cauza, în literatura de specialitate si în practica internationala a asigurarilor, întâlnim, frecvent, doua mari categorii de riscuri: 1. riscuri asigurabile; 2. riscuri excluse. ...