Temperamentul - Liviu Mihai

Extras din document

Trăsăturile temperamentale au fost observate încă din antichitate de Hypocrate şi Galen, care au încercat să le descrie şi să explice deosebirile dintre tipurile de temperament pe baza diferitelor proporţii ale lichidelor din organism. Sistemul celor patru tipuri de temperamente avea la bază, pe lângă ideile despre cele patru umori organice, sângele, flegma, fierea neagră şi fierea galbenă şi concepţia cosmogonică a lui Empedocle, care conţinea de asemenea, patru elemente: apa, aerul, pământul şi focul. Acestea erau corelate cu anotimpurile, obţinându-se următoarele trăsături specifice: a) Temperamentul sanguin – fiind determinat de aerul şi e înfocat, violent şi nestabil ca primăvara; b) Temperamentul coleric – determinat de bila galbenă, este reprezentantul focului şi e plin de căldură ca vara; c) Temperamentul flegmatic – determinat de flegmă, reprezintă apa şi, ca urmare umiditatea iernii. temperament poate fi citit pe faţa oricărui individ datorită conformaţiei şi expresiei feţei. Zvelteţea şi structura delicată a tipului melancolic este dată de natură, iar ochii aplecaţi şi cutele verticale de pe frunte, reflectă deprinderi dobândite de renunţare şi gânduri neplăcute. La fel faţa colerică trădează vigoarea şi forţa naturală a fizicului (temperamentului), plus/deprinderi dobândite de reactivitate, vigilenţa faţă de mediu şi o ridicare bogată datorită unui sentiment emoţional intens. Faţa flegmatică are o constricţie letargică şi neatentă ca deprindere; liniile feţei se datorează mai curând grăsimii, decât sentimentului. Faţa sangvină este destul de normală ca structură osoasă, dar mai este marcată de linii care indică o experienţă emoţională profundă sau de durată.