Poul Anderson - Avatarul - Liceul M. Eminescu

Extras din document

ERAM UN MESTEACĂN, supleţe albă în mijlocul unei pajişti, dar nu aveam nume pentru ceea ce eram. Frunzele mele absorbeau lumina soarelui ce şiroia prin ele învăpăindu le verdeaţa, jucau în vânt, care şi făcea harpă din ramurile mele, dar eu nu auzeam, nici nu vedeam. Zilele în descreştere mă aureau veşted, îngheţul mă despuia, zăpada viscolea în jurul meu pe timpul îndelungatei somnolenţe, după care Orion îşi urmărea prada dincolo de aceste ceruri şi soarele se abătea spre nord pentru a mă deştepta cu vâlvătaia lui, dar eu nu simţeam nimic din toate acestea. Şi totuşi, le însemnam pe toate, căci trăiam. Fiecare celulă dinlăuntrul meu simţea, în chip tainic, cum cerul începea să glăsuiască strălucitor pentru ca apoi să tacă, sau cum răbufnea văzduhul, cum chiuia sau sta visător, cum ploaia azvârlea fiori şi râsete, apa şi viermii îşi făceau datoria faţă de întinsele mi rădăcini, iarba şi păpădiile mă învăluiau din belşug, solul fremăta în vreme ce Pământul se rotea printre stele. Fiecare an ce pleca lăsa în mine un răsunet de ţinut minte. Cu toate că nu eram conştient, totuşi în Facere mă aflam şi dintr însa eram; deşi nu înţelegeam, ştiam. Eram Copac. ...