Comunicare si limbaj - Liceul M. Eminescu

Extras din document

4.1. Atitudini faţă de limbaj. Concepţii despre natura limbajului. 4.2. Cotitura lingvistică. Raportul limbaj – gândire. 4.3. Funcţiile limbajului. Modelul comunicării după R. Jacobson. 4.1. Comunicarea constă în relaţia şi activitatea de transmitere a informaţiei prin intermediul limbajului. Pe scurt, comunicarea este un schimb de informaţii şi este prezentă în toate relaţiile şi activităţile umane: orice activitate comună sau ştiinţifică se desfăşoară în cadrul comunicării. Dialogul în sens socratic-platonic nu confruntă numai oamenii, ci şi ideile, valorile, concepţiile adevărului, binelui, frumosului, dreptăţii, prin care omul însuşi se manifestă. Recursul lumii contemporane la dialog pentru a înlesni rezolvarea unor probleme sociale, politice, ideologice este determinat de încrederea oamenilor în eficienţa dialogului şi de convingerea tot mai răspândită şi mai temeinic verificată că omul este o fiinţă dialogată. Comunicarea este transmiterea de informaţie printr-un sistem de semnale şi simboluri: pentru a împărtăşi ceva semenilor, oamenii au libertatea de a recurge la coduri. Alegerea codurilor este condiţionată de limbajul în care se produce comunicarea. În teoria limbajului se face diferenţa dintre extensiunea şi intensiunea limbajului: cuvintele au o anumită semnificaţie (intensiunea) şi o anume sferă de aplicaţie (extensiunea). Între acestea există o relaţie ierarhică: extensiunea unui cuvânt nu poate fi determinată fără ca, în prealabil să fi fost stabilită intensiunea sa. De exemplu, intensiunea termenului democraţie arată astfel: „formă de stat”, „formă de autoguvernare”, cadru pentru libertatea de expresie etc. Dacă aceste semnificaţii sunt respectate atunci se poate recunoaşte cu certitudine care ţară este democratică şi care nu. ...