Dostoievski - Nopti albe - Liceul M. De Cervantes

Extras din document

Era o noapte minunată, o noapte cum numai în tinereţe pot fi nopţile, iubite cititorule. Bolta înstelată era atît de luminoasă, în-cît, privind-o, te întrebai fără să vrei : cum e cu putinţă oare, ca sub firmamentul acesta de vrajă să mai existe şi oameni posomoriţi ori cu toane ? E foarte tinerească, desigur, şi această întrebare, iubite cititorule, deie Domnul ca ea să-ţi însenineze cit mai des sufletul ! Alunecînd însă cu gîndul la feluriţi oameni îmbufnaţi şi cu toane, mi-am amintit şi de starea mea sufletească în tot cursul acelei zile. Un sentiment ciudat de înstrăinare puse pe nesimţite stăpînire pe mine, chiar din zori. încercam senzaţia penibilă a omului însingurat care deodată se simte părăsit şi uitat de toţi.