Dostoievski - Nevasta altuia si un sot sub pat - Liceul G. Calinescu

Extras din document

■— Fiţi atît de bun, stimate domn, permiteţi-mi, vă rog, să vă întreb ceva... Trecătorul tresări şi se uită oarecum speriat la domnul cu blană de raton, care-1 oprise tam-nesam în mijlocul străzii, pe la orele opt seara. De altfel, se ştie că dacă un domn din Petersburg intră intempestiv în vorbă, pe stradă, cu o persoană cu totul necu¬noscută, aceasta se sperie fără doar şi poate. Aşa că trecătorul tresărişi se sperie niţeluş. •— Souzaţi-mă că vă inoportunez, zise domnul în blană de raton, dar eu... eu, drept vorbind, nu ştiu... sper că mă veţi ierta... după cum vedeţi, mă aflu într-o proastă dispoziţie sufletească... Tînărul, într-o scurtă blănită, abia atunci băgă de seamă că domnul cu blană de raton era într-adevăr surescitat. Faţa lui zbîrcită era cam palidă, îi tremura glasul, gîndurile pesemne i se învălmăşeau, iar cuvintele nu se legau între ele.