Prizoniera - Marcel Proust - Liceul Al. I. Cuza

Extras din document

CUVINT ÎNAINTE Publicat în noiembrie 1923, romanul Prizoniera este primul din cele trei texte postume prin care ia sfîrşit ciclul în căutarea timpului pierdut, celelalte două fiind Albertine a dispărut şi Timpul regăsit. Prizoniera este totodată şi prima parte a ceea ce am putea numi „ciclul Albertinei", Albertine fiind, după unii exegeţi proustieni, personajul al cărui nume apare cel mai frecvent în în căutarea timpului pierdut. Conform „metodei" sale care constă în adaosuri continui (tehnic realizate şi prin faimoasele „papcrolles", bucăţi de hîrtie cu însemnări lipite de marginea manuscrisului principal), perso¬najul Albertine - ca şi romanul Prizoniera - se constituie relativ tîrziu: îl întîinim abia în 1913-1914, într-o serie de schite şi note adăugate. Jean-Yves Tadie şi colaboratorii săi au reconstituit tot acest labirintic traseu, care pune în evidenţă cel puţin două lucruri: deşi aparent există un paralelism şi chiar o comunicare între datele autobiografice (cea mai importantă fiind relaţia lui Proust cu tânărul său secretar şi şofer Agostinelli, mort într-un accident de aviaţie), acestea alimentează şi susţin într-un mod cu totul indirect o construc-tie ale cărei baze sînt puse cu mult înainte şi care progresează conform legilor ei proprii; hazardul joacă încă o dată un rol decisiv în cazul operei proustiene, textul Prizonierei, „făcut" şi prin contribuţia bolii şi morţii premature a lui Proust, fiind mereu altul, în funcţie de diferitele „lecturi" ale îngrijitorilor de ediţie şi ale editorilor, în cazuri ca acestea conceptul de ediţie definitivă nefiind operant. ...