Victor Hugo - Notre dame de Paris - Liceul A. Mateevici

Extras din document

Acum câţiva ani, vizitând, sau, mai bine zis, scotocind catedrala Notr e-Dame, autorul acestei cărţi a găsit în ungherul întunecos al unui turn, cuvântul acesta săpat cu mâna pe zid: Majusculele acestea greceşti, înnegrite de vechime şi scobite de ajuns de adânc în piatră, cu nu ştiu ce semne proprii caligrafiei gotice, întipărite în formele şi în atitudinile lor , ca pentru a destăinui că le scrisese o mână din evul mediu, şi în special sensul lor lugubrii şi fatal, îlimpresionară viu pe autor . Se întrebă, căută să ghicească cine putea să fie sufletul necăjit care nu vrusese să 'părăsească lumea fără a lăsa pe fruntea bătrânei biserici acest stigmat de crimă sau de nenorocire. între timp, zidul a fost vopsit sau zgâriat (nu mai ştiu ce s-a petrecut), şi inscripţia a dispărut. Căci aşa se procedează de aproape două sute de ani cu minunatele biserici ale evului mediu. Mutilările le pândesc de pretutindeni, dinăuntru ca şi din afară. Preotul le spoieşte, arhitectul le zgârie, apoi vine poporul si le dărâmă. Astfel, afară de fragila amintir e pe care i-o consacră aici autorul acestei cărţi, nu mai rămâne astăzi nimic din cuvântul misterios săpat în fundul sumbru al catedralei. nimic din destinul necunoscut, rezumat de el în chip atăi de melancolic. Omul care a scris cuvântul pe zid, s-a şters acum câteva veacuri s-a şters şi el de pe zidul bisericii, biserica, ea însăşi, se va şterge, poate, curând, de pe faţa pamatului. în legăturii cu acest cuvânt a fost scrisă cartea prezentă. ...