Modulul 1 contabilitate financiara - Lazari tatiana

Extras din document

1. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi creşterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producţie şi a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă. Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente. După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi, în analiza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma unor marje, (diferenţe) între venituri şi cheltuieli, iar indicatorii în mărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate. Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii, deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers, rentabilităţi slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizează real gradul de rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor. Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi pierdere, situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente. Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : după natură şi după funcţii (destinaţie). În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel, în debit înregistrând cheltuielile, iar în credit veniturile. Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează: