Lichiditatea Internationala - Kuzmina O.

Extras din document

LICHIDITATEA INTERNAŢIONALĂ Structura lichidităţii internaţionale În urma activităţilor de vânzare/cumpărare de valută, precum şi a altor valori ce reprezintă o creanţă asupra străinătăţii (aur, titluri, alocaţii în DST), în cadrul economiilor naţionale se formează un disponibil curent de mijloace băneşti cu circulaţie internaţională. În sensul cel mai larg, acest disponibil reprezintă lichiditatea internaţională a unui stat. Prin lichiditate internaţională se înţelege:  în sensul strict = suma rezervelor de devize, valute liber convertibile şi aur, deţinute de autorităţile valutare ale unui stat  în sensul larg = suma tuturor miloacelor de plată în relaţiile internaţionale de care dispun la un moment dat, băncile centrale, comerciale şi particularii (devize, valute, aur, credite primite, rambursări de credite şi dobânzi de încasat ajunse la scadenţă). Rolul principal în administarea lichidităţii internaţionale, la nivelul fiecărei ţări, îl au băncile centrale care deţin tezaurul naţional şi acţionează asupra celorlalte bănci din sistem. Lipsa de lichiditate stă la baza practicării decontării plăţilor internaţionale pe bază de clearing, în relaţia dintre anumite ţări. Ea este caracteristică mai ales ţărilor în curs de dezvoltare, cu monedă neconvertibilă sau cu convertibilitate limitată. Lipsa de lichiditate în anumite ţări determină contractarea de către ţările respective a unor datorii externe care duc la îngreunarea dezvoltării acestor ţări. Lichiditatea internaţională poate fi:  necondiţionată = când constă din mijloace de plată alcătuite din valută, devize liber convertibile şi aur, existente în rezerva autorităţilor valutare şi care pot fi utilizate în orice moment pentru stingerea obligaţiilor de plată în context internaţional;  condiţionată = constituită din mijloace de plată de care autorităţile valutare pot dispune numai în anumite situaţii (de exemplu: împrumuturi interguvernamentale, credite obţinute de la Fondul Monetar Internaţional, rambursări de credite şi dobânzi scadente de încasat). Din componenţa lichidităţii internaţionale se consideră a face parte:  rezerva valutară = cuprinzând activele deţinute de banca centrală a unei ţări sub formă de valute, aur, disponibilităţi în DST, poziţie creditoare faţă de FMI;  mijloace de plată cu circulaţie internaţională şi titluri uşor transformabile în valută = deţinute de băncile comerciale, instituţii financiare, agenţii economici nonbancari, persoane fizice