Istoria dreptului romanesc - Istoria dreptului rominesc

Extras din document

1. Identitatea geto-dacilor Desprinsi din marele neam al tracilor, geto-dacii s-au afirmat ca popor de sine statator în prima jumatate a mileniului I î.e.n.. Despre vechimea românilor, Nicolae Iorga afirma ca au o istorie de patru ori milenara. Savantul român avea în vedere obârsia românilor din etnicul dacic romanizat, precum si faptul ca geto-dacii erau la rândul lor descendenti si contemporani cu tracii. Este bine stiut ca marele neam al tracilor a constituit o realitate etno-culturala în mileniul al III-lea î.e.n.. Aceasta civilizatie, corespunzatoare în plan material cu faimoasa cultura a bronzului, cuprindea spatiul dintre Carpatii Padurosi si Podisul Boemiei (în nord-vest), pâna la varsarea Bugului în Marea Neagra în est, si de la Marea Egee în sud pâna la izvoarele Nistrului - în nord. Despre traci, istoricul Herodot a lasat marturia potrivit careia, neamul tracilor era cel mai numeros dupa inzi. Tracii alcatuiau, în mileniul II î.e.n., un popor cu o cultura si civilizatie distincte: limba proprie si teritoriu stabil, ocupând în istoria antica un loc de necontestat. Din acest mare neam al tracilor s-a desprins, începând cu anul 1000 î.e.n., ramura de nord a acestora, intrând în istorie cu numele de geti la început (cum îi numeau grecii), apoi si de daci (cum le-au zis romanii). Istoria îi consemneaza pe getodaci, începând cu secolele VIII-VII î.e.n., având ca „granita” de sud povârnisul nordic al muntilor Haemus (Balcani), restul granitelor din vest, nord si est ramânând aceleasi, mentionate mai sus, la traci. Viata economica si politica a geto-dacilor era temeinic conturata în prima jumatate a mileniului I î.e.n., când în spatiul dacic au aparut colonistii greci. Stabilirea comerciantilor greci, începând cu sfârsitul secolului al VIII–lea – începutul celui de-al VII-lea î.e.n., în teritoriul dacic s-a facut cu consimtamântul localnicilor în scopul de a-si extinde sfera lor comerciala. Noii veniti au gasit aici o buna piata de desfacere a produselor lor scumpe (ceramica, ulei de masline, arme, pânzeturi etc), ceea ce pune în evidenta potentialul economic si rafinamentul clasei „nobiliare” dacice si al armatei. Totodata, si dacii ofereau spre schimb (cumparare) produse la fel de importante (grâu, animale, miere de albine, ceara, sare etc). Activitatea economica intensa era însotita de una politica si de stat pe masura. O prima mentiune scrisa si cunoscuta de posteritate este însemnarea lui Herodot din anul 514 î.e.n. Istoricul grec constata existenta unei armate getice care s-a opus cu „armele” invadatorului persan. „Popoarele de la sud de Haemus s-au supus fara lupta – scrie Herodot-, numai getii s-au opus cu armele”, acestia din urma fiind înfrânti „chiar daca erau ei cei mai viteji si mai drepti dintre traci”