Dictionar filosofie - Filosofi - Inglis Iulia

Extras din document

ABELARD PIERRE (1079–1142) – filosof, logician şi teolog, poet francez. Fiind elevul lui Roscelin şi al lui Guillaume de Champedux, ulterior de-vine adversarul doctrinelor acestora – respectiv al nominalismului şi realis-mului, formulînd o teorie proprie cu unele trăsături ale concepţiei aristoteli-ce, denumită conceptualism. El se şi consideră întemeietorul conceptualis-mului în scolastică – concepţie filo-sofică intermediară între nominalism şi realism, care recunoaşte existenţa min-tală a generalului (a “conceptelor”). To-tuşi, în general a avut o poziţie antirea-listă. La el universaliile nu dispun de realitate independentă, real existînd doar lucruri aparte. Însă universaliile devin reale în sfera mintală în calitate de noţiuni. La baza cunoaşterii stă re-prezentarea senzorială. În actul con-templării senzoriale omului i se dă nu-mai singularul. Ideile există numai în gîndirea divină. În conceptul lui A.P. raţiunea se separă parţial de credinţă şi devine condiţia ei preliminară (Înţeleg pentru a crede). A.P. a fost şi unul din fondatorii metodei scolastice. În dome-niul logicii a comentat lucrări de Por-phyrios, Aristotel şi Boethius, precum a creat şi o lucrare a sa – “Dialectica”. Op.pr.: ”Povestea nenorocirilor mele”; “Dialectica”; ”Introducere în teologie”; “Pro şi contra”; “Scito te ip-sum” (Cunoaşte-te pe tine însuţi); “Da şi nu”. ANSELM DE CANTERBURY (1033–1109) – teolog şi filosof medieval, re-prezentant al scolasticii timpurii. S-a născut în Aosta (Italia), devenind apoi episcop de Canterbury (1083–1109). Este considerat de unii că a fost părin-tele scolasticii, deoarece printre primii filosofi medievali a aplicat logica ari-stotelică, moştenită prin Boethius, la definirea propriilor doctrine filosofice. A iniţiat fundamentarea dogmaticii ca-tolice prin idealismul platonic. Ca şi Augustin, susţinea că credinţa trebuie să fie mai presus de raţiune, însă ea (credinţa) poate fi fundamentată raţio-nal. A demonstrat existenţa lui Dumne-zeu prin argument ontologic. Raţiona-lismul lui era subordonat fideismului. În disputa despre universalii se situa pe poziţiile realismului scolastic, opu-nîndu-se nominalismului lui Roscelin. De un deosebit interes filosofic sunt in-vestigaţiile referitoare la sensurile mul-tiple ale adevărului, la problema libe-rei acţiuni, analiza lingvistică în rezol-varea unor aporii conceptuale etc. ...