Constitutia din 1866 - Idr

Extras din document

De fiecare dată cînd vorbim despre Constituție, sau măcar pronunțăm acest termen, chiar și persoanele neinițiate în domeniul dreptului, își dau cu ușurință seama că merge vorba despre un act esențial, act fundamental pe teritoriul unui stat , care reglementează relațiile de bază în cadrul unei societăți. Iar încercînd analiza evoluției unui subiect, precum este evoluția constituționlă a romîniei, trebuie să începem de la origini, bunăoară, la originea constituționalității romîne se află primul act adoptat în acest domeniu și anume Constituția din 1866. Fără îndoială, secolul al XIX-lea rămîne în istoria romînă ca unul bogat în schimbări și reforme, care au avut la bază o muncă enormă, care la rîndul său a luat forma unor acte juridice, printre care se enumeră și Constituția din 1866. Această constituție a fost o premieră pentru Romînia, ea fiind elaborată în anul 1866, în timpul domniei lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen (domn între anii 1866-1881; rege între anii 1881 -1914) şi a avut ca model textul actului fundamental din Belgia, considerat la acea dată cel mai democratic la nivel european. Întotdeauna primatul într-un act politic, un act de stat cîntărește enorm, pentru că e cel care deschide o perspectivă, lucru care l-a și făcut această constituție în vederea fundamentării statului roman. Anul 1866 este unul de referința în evoluția constituționalității romanești, ea a fost constituția care a trezit o larga dezbatere la momentul adoptării ei. Aceste dezbateri au plecat după două repere, mai întîi spre a define valoarea actului constituțional, iar mai apoi problemele ce țin de izvoarele actului constituțional, de precedentele ei și de valoarea ei istorică, vehiculînduse că este doar o copiere a constituției belgiene. Însă, această constituție exprima cel mai bine vointa poporului. Deși această constituție transforma Romînia într-o monarhie eriditară constituțională, ea stabilea niște principii democratice fundamentale, cum ar fi: suvernanitatea naţională, separarea puterilor în stat, guvernarea reprezentativă etc. Principii care au stat și la baza constituțiilor din 1923, 1938 și 1991 excepție fiind constituțiile adoptate după instituționalizare comunismului (Constituțiile din 1948, 1952, 1965), care prevedeau un regim de dictatură a proletariatului.