Contabilitatea operaţiunilor de factoring şi leasing - Gudima Galina

Extras din document

1. Contabilitatea operaţiunilor de factoring 2. Contabilitatea operaţiunilor de leasing 1. Contabilitatea operaţiunilor de factoring Termenul „factoring” este de origine engleză şi înseamnă intermediar, agent. Factoringul reprezintă cedarea către instituţia de factoring a creanţelor ce apar între agenţii economici în procesul de realizare a mărfurilor, prestarea serviciilor în baza condiţiilor creditului comercial combinat cu elemente de deservire contabilă, informaţională, juridică, realizare, asigurare ş.a. În conformitate cu Convenţia Institutului internaţional de unificare a dreptului privat privind operaţiunile factoriale internaţionale (28 mai 1988) , la care Republica Moldova până în prezent încă nu a aderat, operaţiunea se consideră factoring în cazul în care ea satisface cel puţin 2 din 4 criterii: - finanţarea furnizorului, inclusiv acordarea avansurilor şi creditelor; - prelucrarea contabilă a conturilor furnizorului, ce ţin de cererile de plată, care constituie obiectul cedării dreptului la încasare; - încasarea creanţelor; - apărarea intereselor furnizorului în legătură cu insolvabilitatea debitorilor lui. Însă într-un şir de ţări la operaţiunile de factoring se atribuie operaţiunile care satisfac doar primul criteriu. Operaţiunile de factoring, fiind noi pentru economia naţională, în Republica Moldova nu au o bază normativă corespunzătoare, care ar reda esenţa economică a lor. Dat fiind faptul că factoringul are un caracter creditar în conformitate cu Legea instituţiilor financiare, art.26 el este inclus în cadrul operaţiunilor de creditare. La operaţiunile factoring participă 3 părţi: - factorul – intermediar, care poate fi o bancă comercială sau o instituţie specializată de factoring; - furnizorul (clientul factorului); - cumpărătorul. ...