Bazele Contabilitatii (sinteza) - Grigoroi Lilia

Extras din document

Analiza performanţelor agenţilor economici impune separarea patrimonială a resurselor economice şi a rezultatelor obţinute. Patrimoniul este structura economică şi juridică ce permite gestiunea valorilor materiale şi băneşti. Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două elemente interdependente, unul în persoană fizică sau juridică, ca subiect de drepturi şi obligaţii şi doi bunurile economice. Deci, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile economice la care se referă. Din punct de vedere juridic, patrimoniul reprezintă toate drepturile şi obligaţiile cu conţinut economic ale unui subiect de drept. Potrivit concepţiei economice, patrimoniul este alcătuit din totalitatea bunurilor economice nominale exprimate în unităţi monetare, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce aparţin unei persoane fizice sau juridice. Existenţa patrimoniului se află la baza contabilităţii al cărei obiect şi materie înregistrabilă este. Cuantificarea bunurilor economice care formează patrimonial se poate realiza prin utilitatea şi valoarea lor. Utilitatea unui bun desemnează capacitatea acestuia de a satisface o nevoie prin folosirea sa în producţie şi consum. Calitatea de valori apare din faptul că bunurile intră ca marfă în circuitul economic sau sunt exprimate în bani. Contabilitatea măsoară şi determină costurile ocazionate de activităţile economice şi sociale, precum şi rezultatele obţinute ca efect al consumurilor de resurse economice. Sunt surprinse raporturile de schimb dintre valorile economice componente ale patrimoniului, precum şi valorile lor de mişcare. O expresie a dublei determinări a valorilor economice sub formă de drepturi economice, pe de o parte, şi bunurile economice, ca obiecte de drepturi şi obligaţii se configurează următoarea ecuaţie: ... Bunurile economice aduse de participanţi devin proprietatea societăţii comerciale, constituind un patrimoniu social propriu independent de acela al asociaţilor. Astfel, asociaţii nu mai au drept real asupra patrimoniului societăţii, ci eventual un drept de creanţă rezultat din calitatea lor de asociaţii. De asemenea, căpătând personalitate juridică societatea nu mai acţionează prin asociaţii săi, ci prin reprezentaţi legali denumiţi administratori. Acţionând în numele societăţii, administratorii nu-şi angajează patrimoniul propriu, ci pe cel al societăţii, răspunderea materială revenind acesteia. În consecinţă, administratorii sunt obligaţi faţă de proprietari, iar ecuaţia patrimoniului se poate formula astfel: ... Bunurile economice reprezintă modul de investire şi întrebuinţare a capitalului, iar ecuţia devine: ...