Teorii ale conducerii (leadership) - Graur Evelina

Extras din document

Teorii ale conducerii (leadership) Știința managementului a evoluat rapid de la o teorie la alta, în privinţa funcţiei de lider. Principalele şcoli ale acestui tip de gândire pot fi împărţite astfel: 1. Teoria „omului mare” (providenţial) - această teorie a fost la modă la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX şi, de aceea, reminiscenţe ale acestora au rămas, în multiple concepte, legate de acest subiect. Teoria omului mare este bazată pe ideea că un lider este născut având calităţi de conducere, inexplicabile şi de neînţeles. De aceea, ei sunt consideraţi ca nişte eroi. Chiar dacă nu mai este la modă, teoria are încă adepţi care au argumente prin exemplele concrete de mari lideri contemporani. 2. Teoria trăsăturilor (urmei) - această teorie continuă să fie subiectul unor numeroase volume. Dacă ştim cine sunt oamenii mari, atunci putem studia personalitatea şi comportamentul acestora, pentru a identifica trăsăturile de lider. Acest lucru este plauzibil, dar discutabil. In toate cărţile care au încercat să identifice calităţile de lider, sunt puţine corelaţii. Omul este o fiinţă atât de complexă şi de necunoscută, încât este hazardată încercarea de a-1 descompune în părţi şi a le analiza pe acestea separat. 3. Teoria puterii şi influenţei - aceasta abordează opţiunile de concentrare asupra puterii şi influenţei generate de lider. Ea este bazată pe faptul că, oricum, toate drumurile duc la lider şi neagă rolul angajaţilor şi puterea culturii organizaţionale. Din păcate, cu toate că în lume această teorie este considerată depăşită, în multe organizaţii româneşti această teorie este valabilă, combinată, eventual cu sisteme de tip mafiot, în care liderul este doar aparent capătul de drum. ...