Deplasarea oamenilor în spaţiu, dorinţa de a descoperi noi teritorii, a debutat în preistorie ca expresie a instinctului de conservare, dar şi a curiozităţii; scopul defensiv (fuga de pericol, căutarea hranei şi a unui climat mai blând, apărarea şi îmbunătăţirea vieţii) a fost însoţit de dorinţa de a cunoaşte ceea ce se afla dincolo de limitele ce marcau teritoriul diferitelor comunităţi. Drumul străbătut în „timp” de omenire pe calea progresului a fost continuu sprijinit, uneori chiar devansat, de victoriile obţinute în cucerirea „spaţiului”. Exploratorii, comercianţii, oamenii de ştiinţă şi de cultură care au deschis, fiecare în lumea sa, calea spre cunoaştere, au oferit contemporanilor lor posbilitatea de a călători, amplificând, pînă la necesitate, intensitatea dorinţei de cunoaştere. Astfel se poate afirma că progresul civilizaţiei popoarelor s-a împletit, până la contopirea din secolele ce vor urma, cu drumul în spaţiu al oamenilor, tot mai departe prin cunoaştere- pentru cunoaştere. Să urmărim acest traseu imaginar cu reperele sale specifice: de ce, cu ce mijloace, cum, unde şi cu ce consecinţe au apărut şi s-au amplificat călătoriile. ...
Comentariul tau va fi primul
Curs: Repere istorice in dezvoltarea turismului Profesor: Furculita Igor