1.Necesitatea și funcțiile organismelor financiar-monetare internaționale Problema reglementării relațiilor monetare s-a pus pentru prima data dupa cel de-al doilea razboi mondial, la nivelul intregii comunitati internationale. Se viza, in primul rand, gasirea unul etalon valutar solid sau a unei valute internationale precum si a unei institutii internationale care sa o emita, drept pentru care se impunea o cooperare monetara intre toate tarile. Dar aceasta cooperare implica cedarea unei parti din suveranitatea nationala, fapt greu de acceptat in contextul socio economic din anii '45. Prin statutele noilor organisme financiar monetare internationale s a asigurat garantarea exercitarii atributelor de suveranitate si de independenta ale tarilor care ar fi fost interesate sa adere la aceste organisme. Astfel, cu toate ca initial hotararile acestor noi organisme financiar monetare erau adoptate in mod democratic, prin consens, ele aveau mai mult caracter de „recomandare”.Ulterior au fost gasite metode democratice de conditionare a activitatii tarilor interesate, angajate in dorinta de rezolvare a propriilor lor probleme. Sub egida ONU, in cursul anului 1944, au fost puse bazale noului sistem monetar international, cu ocazia Conferintei de la Bretton Woods, care a schimbat radical conceptia de pana atunci in domeniul relatiilor financiar-valutare, prin introducerea unui spirit de intelegere mutuala si printr-o cooperare largita. Conferinta de la Bretton Woods a marcat trecerea de la relatii exclusiv bilaterale la relatii financiar-valutare multilaterale, bazate pe consens, intre toate tarile participante.
Comentariul tau va fi primul
Curs: Organismele financiar -monetare si comerciale internationale Obiect: Finante Internationale