Obiectul, problematica şi metodele filosofiei dreptului - Filosofia Dreptului

Extras din document

1. Conceptul şi specificul filosofiei dreptului. 2. Metodele filosofiei dreptului. 1. Conceptul şi specificul filosofiei dreptului Ce este filosofia? Filosofia (K. Jaspers) se află pretutindeni unde, prin gîndire, omul devine conştient de sine. Ea este prezentă peste tot fără a fi numită ca atare, căci de îndată ce gîndeşte, omul filosofează. Filosofia este „ştiinţă a primelor principii” care studiază „existenţa ca existenţă” – Aristotel. Filosofia constă în fapte nu în vorbe – Epictet; Filosofia este chestiunea spirituală a unei epoci, timpul său prins în gînduri – Hegel. Filosofia, în genere, abordează existenţa ca totalitate, luarea de atitudine în faţa imaginii lumii, cît şi o ierarhizare făcută pentru a determina locul şi importanţa omului în lume şi pentru a propune un ideal (D. D. Roşca). Kant prezintă următoarele întrebări care alcătuiesc dimensiunile cîmpului filosofic: 1. ce pot şti?; 2. ce trebuie să fac?; 3. ce-mi este îngăduit să sper?; 4. ce este omul? 1. ce pot şti? – vizează posibilităţile şi limitele raţiunii umane, filosofia fiind menită să clarifice conceptele fundamentale ale tuturor aspectelor vieţii; 2. ce pot să fac? – se referă la stabilirea şi la valabilitatea normelor şi valorilor. Ea se leagă de problema libertăţii: ce este libertatea? Cît de liberă este voinţa? Este permis să facem tot ce vrem? Ce norme trebuie să respectăm? Care sunt principiile care justifică aceste norme? 3. ce-mi este îngăduit să sper? – are drept obiect viaţa în general. Avînd conştiinţa morţii inevitabile, se pune problema împlinirii vieţii. Unde se găsesc criteriile? După ce ne putem orienta? 4. ce este omul? În faptul că primele trei întrebări se raportează una la cealaltă, fiind cuprinse toate în cea de-a patra, se evidenţiază caracteristica de bază a filosofiei – acea de a determina problema existenţei naturii umane, pe care să se poată fundamenta demnitatea persoanei sale. ...