Teoria pietelor cu informatie asimetrica - Ficut Adrian

Extras din document

Bazele acestei teorii au fost puse în anii '70 de G. Akerlof, M. Spence, J. Stiglitz. Autorii menţionaţi au propus o explicaţie comună la o serie de întrebări interesând domenii diferite ale economiei: care este explicaţia pentru ratele dobânzii excesiv de mari pe piaţa creditului din ţările slab dezvoltate; de ce cei care doresc să cumpere un automobil second-hand bun se adresează unui dealer şi nu vânzătorului particular; care este explicaţia faptului că o firmă plăteşte dividende acţionarilor chiar dacă este impozitată mai mult în raport cu câştigurile; de ce este avantajos pentru companiile de asigurări să ofere clienţilor o listă unde deductibilităţile mai mari sunt înlocuite cu despăgubiri mai mici; etc. Argumentele iniţiatorilor teoriei pieţelor cu informaţie asimetrică ţin de definirea informaţiei asimetrice: o parte a agenţilor economici de pe piaţă au mai multe informaţii decât cealaltă parte. Astfel, împrumutătorii ştiu mai mult decât împrumutaţii despre eşalonarea plăţilor viitoare, vânzătorul ştie mai multe despre calitatea maşinii decât cumpărătorul, preşedintele consiliului de administraţie ştie mai multe despre profitabilitatea firmei, etc. ...