Filosofia - Edfdef

Extras din document

3. FILOSOFIA UMANULUI. 1. Unele aspecte ale fiinţării omului în filosofia universală şi naţională 2. Fenomenul conştiinţei în interpretare filosofică. Psihicul, conştient, inconştient în filosofia contemporană. Psihoanaliza. 3.1 Unele aspecte ale fiinţării omului în filosofia universală şi naţională Filosofia – formă a cunoaşterii, a conştiinţei sociale, a culturii, o creaţie a omului şi pentru om. În aceste roluri, filosofia îşi conturează un statut social, îşi asumă un set de funcţii. Răspunzând cerinţelor practicii sociale, filosofia elaborează şi verifică concepte, teorii, metateorii, îl ajută pe om să pătrundă în sensul rosturilor existenţiale, să adopte o poziţie în raport cu ele. Dacă urmărim procesul socio-cultural în cadrul căruia se dezvoltă filosofia, observăm că nu există o concepţie filosofică, în care autorul n-ar fi abordat măcar un aspect al existenţei umane. În aşa fel, filosofia formulează teze prin care clarifică statutul existenţial specific omului şi umanului. Altfel spus, discursul filosofic vorbeşte totdeauna despre om, chiar şi atunci, când se referă la natură, lucruri, univers[1]. Formula condiţia umană cere o explicaţie şi, în acest context, vom apela la explicaţiile filosofului român D. D. Roşca, care menţiona: „prin condiţia umană trebuie să înţelegem „nu numai condiţia unei fiinţe economice şi politice care luptă alături de semenii săi pentru libertatea sa socială şi politică şi pentru apărarea demnităţii sale, ci înţelegem mai cu seamă condiţia omului fiinţă spirituală, creator de valori spirituale şi capabil să transforme cu ajutorul acestora realitatea ce-l priveşte, s-o umanizeze, transfigurând-o”[2, p.205]. Totodată, în istoria filosofiei întâlnim concepte, sisteme filosofice, axate pe problematica umană, care-şi propun să descifreze natura umană şi să definească condiţia fiinţării individului/personalităţii. O personalitate remarcabilă, în acest sens, este Socrate (469-399 î.e.n.), filosoful care abordează omul în calitate de obiect de studiu, ca axă unică a filosofării. Adresarea filosofului către contemporani, către urmaşi: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”, deschide multiple perspective cunoaşterii naturalului şi umanului, inclusiv cea a utilităţii şi aplicabilităţii cunoştinţelor acumulate şi asimilate de către om. Deşi, n-a scris nici o lucrare, ideile şi viaţa lui au servit ca exemplu pentru instruirea şi educarea mai multor generaţii de filosofi. Ideile lui Socrate sunt expuse în dialogurile lui Platon şi în lucrarea lui Xenofon Amintiri despre Socrate. Socrate era convins că dacă omul îşi va întoarce privirea asupra sa, investigându-se pe sine, va afla ce ştie şi ce nu ştie; ce poate şi ce nu poate, precum