Interesul modelării cursurile bursiere a apărut deja din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu cercetările lui Jules Regnault, dar adevăratul boom a avut loc în Statele Unite în prima jumătate a anilor ’60. Modelele dezvoltate au încercat succesiv să demonstreze moralitatea pieţelor financiare, imprevizibilitatea variaţiilor bursiere şi, după cercetările lui Fama , buna funcţionare a pieţelor cu concurenţă liberă. Primul model propus a fost cel de „mers aleatoriu”, dar legătura dintre acesta şi teoria pieţelor eficiente informaţional a rămas şi în prezent fragilă. Observaţiile empirice au condus la substituirea modelului „mers aleator” cu o particularizare a acestuia : modelul de martingale. Ipoteza de raţionalitate a investitorilor O anticipare este „raţională” dacă încorporează de o manieră optimală ansamblul informaţiilor disponibile, aceasta fiind egală cu speranţa condiţională. In 1961, John Muth formulează explicit ipoteza de raţionalitate a anticipaţilor agenţilor economici. Conform acestuia, anticipaţiile sunt raţionale când sunt identice cu cele furnizate de modelele care explică comportamentul acestora. ...
Comentariul tau va fi primul
Curs: Teoria anticipaţiilor raţionale şi procese de evoluţie ale cursurilor bursiere Obiect: Economie Politica