Dreptul securităţii sociale, ca ramură de drept desinestătătoare s-a conturat relativ tîrziu. La finele anilor 60 în era în discuţie problema privind consolidarea dreptului securităţii sociale ca ramură de drept. Pînă atunci relaţiile de securitate socială erau reglementate de alte ramuri de drept, principala fiind dreptul muncii. Această problemă a fost iniţiată doar în 1966 la Simpozionul pentru securitatea socială de la Praga. După cum se ştie, dreptul muncii este o ramură de drept ce s-a desprins de la – ramura de drept – “mamă” – dreptul civil, la rîndul său şi dreptul securităţii sociale este o ramură de drept desprinsă din cadrul dreptului muncii. Deci, dreptul securităţii sociale, este o ramură a dreptului privat, deoarece comportă mai multe caracteristici proprii dreptului privat, cum ar fi răspunderea civilă, aplicarea normelor dispozitive (persoana care nu este încadrată în cîmpul muncii poate să aleaga dacă va contribui sau nu la sistemul public de asigurare socială, persoana care întruneşte condiţiile pentru mai multe categorii de pensii, este liberă să aleagă pe care o va folosi), combinarea reglementărilor normative cu cele contractuale ş.a. În literatura de specialitate însă, se mai întîlnesc şi alte păreri. Bunăoară Alexandru Ţiclea, consideră că dreptul securităţii sociale aparţine dreptului public şi nu privat, întrucît, consideră el, „drep
Comentariul tau va fi primul
18:52Curs: Tema 2: Dreptul securităţii sociale §1. Noţiunea şi obiectul dreptului securităţii sociale Obiect: Dreptul Muncii