Insolvabilitatea - Dreptul afacerii

Extras din document

1. Evoluţia concepţiilor privind tratamentul antreprenorilor în dificultate Activitatea comercială, adică activitatea de producere şi circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, se întemeiază pe anumite raporturi juridice stabilite între comercianţi, în special raporturi juridice contractuale. Prin asemenea raporturi juridice, se realizează aprovizionarea tehnico-materială, desfacerea mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii . Desfăşurarea normală a activităţii de întreprinzător impune ca toţi comercianţii care şi-au asumat obligaţii, în baza raporturilor juridice la care participă, să îşi execute aceste obligaţii în strictă conformitate cu contractele încheiate. În privinţa executării obligaţiilor, o importanţă deosebită o prezintă executarea obligaţiilor al căror obiect îl constituie plata unor sume de bani (preţul mărfurilor, al lucrărilor şi serviciilor, rambursarea împrumuturilor etc.). Într-adevăr, neachitarea la scadenţă a sumelor de bani datorate de către debitor îl pune pe creditor în situaţia de a fi lipsit de mijloacele financiare necesare reluării ciclului de producţie. Mai mult, având în vedere că, cel mai adesea, produsele, lucrările şi serviciile se realizează cu bani împrumutaţi, creditorul nu va putea restitui creditele primite. Prin urmare, neexecutarea obligaţiilor băneşti la scadenţă produce consecinţe negative nu numai asupra creditorului, ci şi faţă de alţi antreprenori cu care creditorul se află în raporturi juridice. Ţinând seama de interconexiunea raporturilor juridice în care se află comercianţii, înseamnă că nerespectarea obligaţiilor privind plata sumelor de bani se poate repercuta „în lanţ” asupra altor comercianţi, ducând la un blocaj financiar, cu consecinţe nefaste pentru activitatea comercială şi pentru securitatea creditului . Neîndeplinirea voluntară a obligaţiilor îi dă creditorului dreptul să ceară executarea silită, fie prin predarea materială a bunului ce face obiectul contractului sau realizarea creanţelor, prin oprirea sumelor pe care debitorul le are de primit de la propriii săi debitori, fie prin vânzarea silită a bunurilor debitorului şi încasarea sumelor rezultate din valorificarea fiecărui bun, atunci când alte proceduri de executare nu sunt posibile.