De regula, proprietarul cu bunul sau are la indamana posesia, folosinta si dispozitia. In situatia cand o persoana se foloseste de bunul altei persoane se spune ca acea persoana poseda bunul respectiv. Un drept real este dreptul subiectiv patrimonial pe temeiul caruia titularul sau poate sa exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, in mod direct si nemijlocit, fara interventia altei persoane. Denumirea de drepturi "reale" vine din limba latina de la cuvantul “res” (lucru). Categoria drepturilor reale este indeobste analizata prin opozitie cu drepturile de creanta, care sunt drepturi subiective patrimoniale in virtutea carora subiectul activ, denumit creditor poate pretinde subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Comentariul tau va fi primul
18:52Curs: Tema: Drepturi reale asupra bunurilor Obiect: Drept Privat Roman