NOŢIUNEA ŞI TRǍSǍTURILE CARACTERISTICE ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL - Drept International Public

Extras din document

În realitatea vieţii sociale oamenii intră în diferite raporturi, potrivit poziţiei pe care o deţin în cadrul organismului social şi potrivit intereselor proprii.În calitatea lor de cetăţeni ei trebuie să-şi desfăşoare aceste raporturi în conformitate cu normele de conduită socială în cadrul cărora normele juridice stabilite de organele abilitate ale statului ocupă un loc central, dreptul având un important rol normativ regulator al raporturilor sociale. Dacă în cadrul intern al unui stat situaţia se prezintă relativ simplu, statul ca putere unică având dreptul de a edicta normele de conduită ale cetătenilor săi, a căror aplicare se asigură la nevoie prin forţa de constrângere de care dispune, problema raporturilor dintre diferitele entităţi ale societăţii internaţionale se pune în termeni relativ diferiţi. În viaţa internaţională nu există un organ suprem, deasupra statelor, ca principale entităţi ale societăţii internaţionale, care să stabilească reguli obligatorii cărora statele şi cetăţenii acestora să li se supună. Raporturile dintre state, după cum spunea şi marele jurist şi diplomat român Nicolae Titulescu, sunt raporturi de coordonare, şi nu de subordonare. Situaţia se explică prin existenţa, din punct de vedere juridic, a suveranităţii statelor, potrivit căreia acestea nu se supun în raporturile dintre ele unei autorităţi superioare.Statele stabilesc însă, în cadrul cooperării dintre ele, principii, norme şi structuri instituţionale în diferite domenii, ca expresie a solidarităţii şi intereselor lor comune. Dezvoltarea politică, economică şi socială a societăţii umane, constituirea de state centralizate au pus încă în antichitate problema existenţei unor reguli care să guverneze relaţiile dintre state, să stabilească bazele relaţiilor dintre ele şi limitele în care acestea pot acţiona. Asemenea reguli au apărut de-a lungul istoriei în procesul de coexistenţă dintre diferite state şi s-au dezvoltat concomitent cu evoluţia generală a societăţii, care a determinat o tot mai mare complexitate a relaţiilor dintre state, nevoia unor contacte tot mai frecvente între acestea, probleme tot mai complicate de rezolvat.