Manual Drept International Privat - Drept International Privat

Extras din document

CAPITOLUL I ŞTIINŢA DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT Secţiunea I DENUMIREA ŞI IMPORTANŢA DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT 1. DENUMIREA DISCIPLINEI În calitate de ramură distinctă de drept, dreptul internaţional privat s-a conturat la mijlocul sec.XIX. Denumirea de drept internaţional privat a fost utilizată pentru prima dată de J.Story în anul 1834 în conţinutul lucrării „Comentaries on the Conflict of Laws”, pe parcurs fiind folosită şi de alţi autori, cum ar fi Foelix, în ediţia din anul 1843 a lucrării „Droit international prive” sau Schafner, în anul 1851, în lucrarea „Entwielung des internationalen privatrectes”. Această denumire este consacrată în doctrină şi practică, fiind utilizată destul de frecvent chiar de autorii englezi, care mai folosesc şi denumirea de Conflict of Laws. Este necesar să menţionăm că împotriva denumirii de drept internaţional privat au fost formulate unele obiecţii, pornindu-se de la ideea că acesta nu ar fi un drept internaţional, deosebindu-se din acest punct de vedere de dreptul internaţional public . În această ordine de idei, se impune precizarea că dreptul internaţional privat nu este unul şi acelaşi pentru toate statele, având în vedere că acesta se întemeiază, în principal, pe izvoarele interne şi nu pe cele internaţionale, care pot fi bilaterale sau multilaterale, pe când litigiile cu element de extraneitate ţin de competenţa fiecărui stat. Termenul de „internaţional” din denumirea disciplinei trebuie înţeles în sensul că obiectul dreptului internaţional privat este constituit din raporturi juridice cu element internaţional (de extraneitate sau străin). Totodată, există şi o anumită legătură între dreptul internaţional privat şi dreptul internaţional public, în sensul că unele norme ale dreptului internaţional privat constituie aplicaţii ale principiilor dreptului internaţional public, cu precizarea că aceasta prezintă un aspect al corelaţiei dintre aceste două ramuri de drept, care în cadrul relaţiilor internaţionale au particularităţi în ceea ce priveşte obiectul de reglementare. Termenul „privat” se referă la raporturile de drept civil, în sens larg, şi aceasta tocmai pentru a le distinge de raporturile care constituie obiectul dreptului internaţional public. Sistemele de drept sunt divizate în drept privat şi drept public, având obiecte distincte de reglementare, metode şi subiecte proprii, termenul „privat” semnificând că dreptul internaţional privat reglementează raporturi juridice private, născute între subiecte de drept privat.