Drept comunitar Institutional - Drept Comunitar Institutional

Extras din document

CAPITOLUL 2 - UNIUNEA EUROPEANĂ 1. Terminologie. Natura juridică a Uniunii Europene. Termenul de “Uniune Europeană” este utilizat începând cu 1992, când Tratatul de la Maastricht a denumit astfel ansamblul hibrid format din Comunităţile Europene şi formele de cooperare interguvernamentală între statele membre ale Comunităţilor Europene, respectiv politica extenă şi de securitate comună şi cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. La momentul respectiv, s-a evitat în mod intenţionat clarificarea acestei sintagme. Imposibilitatea de a da o definiţie Uniunii Europene, se datora “ambiguităţii constructive” pe care o sugera această sintagmă98, ambiguitate inclusă în tratat întrucât, la acel moment, pentru statele membre, un transfer de suveranitate către o Uniune cu personalitate juridică şi competenţe reale era inacceptabilă, mai ales cu privire la domeniile interguvernamentale de cooperare. La momentul ’92, s-a preferat o Uniune Europeană care, spre deosebire de Comunităţile Europene preexistente, nu dispunea de personalitate juridică99. Era mai degrabă un concept politic decât unul juridic, deoarece nu a fost inclus în tratat pentru a substitui Comunităţile Europene, ci pentru a le îngloba într-un ansamblu mai larg100. Această natură incertă a Uniunii din punct de vedere juridic s-a dovedit a fi doar o etapă în evoluţia sa, întrucât personalitatea juridică a U.E. a fost una dintre cele mai puţin disputate modificări ale T.U.E. atât în proiectul respins al tratatului constituţional cât şi în noua reglementare a Uniunii, Tratatul de la Lisabona. În prezent, art. 1, par. 3 al Tratatului privind Uniunea Europeană (T.U.E.), aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona arată că ”Uniunea se substituie Comunităţii Europene şi îi succedă acesteia”, iar în art. 47 se declară că ”Uniunea are personalitate juridică”. Această modificare are implicaţii majore pentru actuala structură a Uniunii Europene cât şi pentru funcţionarea sa în noul context juridic şi instituţional. Spre exemplu, Uniunea va putea încheia tratate sau acorduri internaţionale în domeniile sale de competenţă, iar acordurile încheiate de statele membre vor trebui să fie compatibile cu cele încheiate de Uniune. Trebuie reţinut, însă, că Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) continuă să existe alături de Uniunea Europeană, iar sistemul Euratom nu este modificat de Tratatul de la Lisabona.