Istoria social politica a Romei - DPR

Extras din document

Istoria scrisă a Romei a început în secolul al III-lea î.e.n. De aceea, tot ceea ce afirmăm despre epoca anterioară secolului al III-lea î.e.n., se bazează pe relatări indirecte, pe cercetări arheologice, pe tradiţie şilegendă. Istoria Romei a fost periodizată în două epoci: I. Epoca prestatală a durat din 753 î.e.n. până la jumătatea secolului al VI-lea î.e.n., când s-a fondat statul roman. II. Epoca statală. În evoluţia sa, statul roman a îmbrăcat mai multe forme: 1. Regalitatea - de la jumătatea secolului al VI-lea î.e.n., când s-a fondat statul, până în anul 509 î.e.n.; 2. Republica - din 509 î.e.n. până în anul 27 î.e.n.; 3. Imperiul a fost fondat în anul 27 î.e.n. şi cunoaşte, la rândul său, două faze de evoluţie: a) Principatul (27 î.e n. - 284 e.n.); b) Dominatul (284 e.n. - 565 e.n.). I. Epoca prestatală a Romei A. Structura socială a Romei în epoca prestatală Roma a fost fondată de trei triburi, numite şi triburi fondatoare: latinii, sabinii şi etruscii (ramnes, tities, luceres). Deşi, din punct de vedere etnic, populaţia Romei era eterogenă, din punct de vedere al poziţiei în această societate, populaţia era împărţită în două mari grupuri sociale: patricienii şi plebeii. Patricienii erau membrii celor trei triburi fondatoare, precum şi urmaşii acestora. Erau constituiţi într-o castă socială închisă şi exercitau conducerea socială în condiţiile democraţiei militare. Plebea era formată din populaţiile vecine supuse de către romani, la care, cu timpul, se adaugă şi comercianţii şi meseriaşii primitivi veniţi la Roma. Cu toate că participau la viaţa economică a cetăţii în calitate de negustori şi meseriaşi primitivi, plebeii nu aveau acces la conducerea socială. Aveau obligaţia de a respecta toate hotărârile luate de către patricieni şi, de aceea, între cele două grupări s-a declanşat un conflict ce s-a adâncit şi care a dus în final la formarea statului roman. B. Organizarea conducerii sociale Factorii de conducere socială au fost în număr de trei: Comitia curiata; Regele; Senatul. a) Populaţia Romei era structurată în trei triburi, 30 de curii şi 300 de ginţi. Adunarea patricienilor se numea Comitia curiata, deoarece fiecare curie dispunea de câte un vot. În competenţa Comitiei curiata intrau: alegerea regelui;soluţionarea problemelor majore ale cetăţii; judecarea celor vinovaţi de crime grave. b) Regele era conducătorul militar şi civil al cetăţii şi totodată şeful ei religios. Pentru problemele mai importante, convoca Adunarea poporului, care urma a hotărâ asupra lor. Avea şi atribuţii de a soluţiona eventualele conflicte ce se puteau declanşa între ginţi. c) Senatul era format din şefii ginţilor, cuprindea 300 de persoane (senatori). Era privit ca deţinător al tradiţiilor, era chemat să-l sfătuiască pe rege şi să confirme hotărârile Adunării poporului. II. Epoca statală Apariţia statului roman. Reformele lui Servius Tullius Din cauza poziţiei inferioare din societate, plebeii au protestat sistematic, ameninţând în