Diviziunea mondiala a muncii - Dodugugea

Extras din document

2.2. Diviziunea mondială a muncii Diviziunea mondială a muncii reprezintă procesul istoric de specializare a ţărilor lumii în producerea şi comercializarea bunurilor economice pentru schimb pe piaţa mondială. Astfel, diviziunea mondială a muncii este baza generală a schimburilor economice dintre ţări şi a pieţei mondiale. De-a lungul timpului, o multitudine de factori au influenţat evoluţia diviziunii mondiale a muncii. Factorul natural a jucat un rol important în formarea specializărilor internaţionale îndeosebi la începutul acestui proces. Odată cu prima revoluţie industrială, rolul factorului natural s-a redus continuu. Factorii economici şi extra economici au determinat tot mai mult acest proces. Anumite activităţi aduc mai mult profit decât altele, iar experienţa anilor a demonstrat că este mai rentabil să activezi în sectorul secundar decât în cel primar, sau în sectorul terţiar decât în cel secundar. Din analiza istorică a procesului de formare şi dezvoltare a ţărilor lumii, rezultă că la baza diviziunii internaţionale a muncii stau următorii factori: a) înzestrarea diferită a ţărilor lumii cu resurse naturale; b) nivelul diferit al progresului tehnic şi al dezvoltării social - economice; c) dimensiunea teritoriului şi mărimea populaţiei unei ţări, care determină, alături de venit, mărimea pieţei interne; d) gradul de dezvoltare şi diversificare a aparatului de producţie; e) condiţiile climaterice; f) alţi factori extra economici precum: factorii politici, tradiţiile şi particularităţile istorice, evoluţiile sociale etc.; g) conjuctura internaţională. Ca efect al progresului tehnico-ştiinţific, al dezvoltării forţelor de producţie, se conturează tendinţa continuă de dezvoltare şi adâncire a diviziunii mondiale a muncii. Totodată, aceasta reprezintă expresia cea mai elocventă a tendinţelor de specializare interna¬ţională, ca bază a participării ţârilor la circuitul economic mondial. În prezent, asistăm la un proces complex de extindere şi diversificare a diviziunii mondiale a muncii: de trecere de la specializarea intersectorială la cea interramurală şi intraramurală şi, mai departe, la specializarea intraprodus. Aceste tipuri de specializări coexistă într-un sistem complex şi diferenţiat, în care se întegrează toţi agenţii vieţii economice internaţionale şi care asigură atragerea tuturor ţărilor lumii în procesul specializării şi cooperării la nivel internaţional. De la apariţia sa, ca premisă a dezvoltării şi afirmării economiilor naţio¬nale şi ulterior, ca temelie a constituirii economiei şi pieţei mondiale, şi până în prezent, diviziunea mondială a muncii a cunoscut mai multe tipuri de specializare a producţiei. Primul dintre aceştia, sub semnul căruia s-a ajuns de fapt la diviziunea lumii în ţări industriale, dezvoltate şi ţări agrare, în ţări cu industrie prelucrătoare şi ţări furnizoare de materii prime, 1-a constituit