John Stuart Mill sau ultimul cuvânt al liberalismului economic clasic - Doctrine Economice

Extras din document

John Stuart Mill (1806-1873), fiu al profesorului de economie James Mill s-a format într-un mediu propice studiului gândirii economice clasice. Influenţat de concepţia utilitaristă a filosofului Bentham, concepţie publicată în lucrarea"Catechism of Parlamentary Reform", Mill va începe să studieze sistematic şi lucrarea lui David Ricardo, "Despre principiile economiei politice şi ale impunerii". În 1820 Stuart Mill vizitează Franţa, unde se întâlneşte cu economistulJean Baptiste Say, precum şi cu Saint-Simon. La 15 ani, publică sub numele tatălui său, rezumatul unor lecţii de economie politică. Se instruieşte temeinic în filozofie şi economie. În 1822 întemeiază un club al tineretului, "UtilitarismSociety", unde îşi expune ideile şi iniţiază o serie de dezbateri pe probleme de morală şi politică. Paralel cu activitatea ştiinţifică Mill a lucrat timp de 30 de ani ca angajat al Companiei Indiilor. În 1831 publică o serie de articole saint-simoniene în cotidianul "Examiner" sub titlul "The Spirit of the Age". O dată cu anul 1829 publică lucrarea "Eseuri de economie politică", urmând ca în 1843 să îi apară lucrarea de factură filozofică "Sistem de logică". În 1848 tipăreşte lucrareab sa economică fundamentală "Principii de economie politică", "considerată un gen de sumum al economiei clasice". Ulterior va mai publica lucrările: "Despre libertate" (1859) şi "Utilitarismul" (1861). În "Principii de economie politică", Stuart Mill face o veritabilă sinteză a economiei clasice, căreia îi adaugă şi propriile contribuţii. În această lucrare sunt evidenţiate, din perspectiva staticii şi dinamicii economice, ale evoluţiei societăţii spre o stare staţionară, o serie de probleme şi anume: influenţa progreselor industriei şi ale populaţiei asupra valorilor şi preţurilor, asupra rentelor, profiturilor şi salariilor; viitorul probabil al celor trei forme ale veniturilor şi ale claselor ce le obţin, cu accent special asupra viitorului clasei muncitoare; funcţiile guvernării; intervenţia guvernării în economia bazată pe teorii eronate (doctrina protecţiei industriei naţionale, încercări de reglare a preţurilor mărfurilor, monopolurilor, legile împotriva coaliţiilor muncitorilor), bazele şi limitele principiului "laissez-faire-ului" sau al non-intervenţiei guvernării; cazurile în care intervenţia guvernării este necesară. ...