Necroze, gangrene, escarii, ulcere trofice, fistule - Cristalov Gheorghe

Extras din document

Necroza este moartea celulelor, ţesuturilor intr-un organism viu. Cum, deja, cunoaşteţi din cursul de patologie anatomică, în dependenţă de cauza nemijlocită deosebim necroze directe şi indirecte. La necrozele directe se referă cele care apar la acţiunea nemijlocită al factorului distrugător: - factorul mecanic – tocare; rupere; fărimiţare; plăgi; - factorul fizico-chimic – arsuri termice, actinice, arsuri chimice (acizi, baze), electrocutare; - factorul microbian – gangrena anaeroba a extremităţilor, apendicita gangrenoasa. La necrozele indirecte se referă cele care apar ca rezultat al dereglării circulaţiei sangvine şi aşa numite necrozele neurotrofice. Dereglarea hemocirculaţiei poate fi cauzată de următoarele pricini: - dereglarea activităţii cordului – decompensări, embolii vasculare; - dereglare patologică a peretelui vascular – endarteriit; ateroscleroz; - compresie şi rânire a vasului – necroz a intestinului sau strangulare în hernie; compresie cu gips, garou; - dereglarea himismului sângelui în hipercoagulare (tromboze). Gangrena – este un fel de necroză indirectă ale unei parţi a corpului, ce se caracterizează prin următoarele: - se dezvoltă numai la organele ce au contact cu mediul extern; - culoarea neagră sau surie-brună este determinată de transformarea pigmenţilor sangvini în sulfat de fier; - se afectează organul sau regiune anatomică în întregime. La gradul şi rapiditatea dezvoltării necrozei contribuie următorii factori: caracterul ţesutului afectat – mai rezistente este ţesutul conjunctiv, cartilajul, oasele, fasciile, tendoanele, din cauza că aceste ţesuturi sunt sărace în vase. Mai slab rezistente sunt – ţesutul nervos, adenomatos. Pielea şi muşchii ocupă un loc intermediar în rezistenţa câtre ischemie.