Aparatul locomotor - Cristalov Gheorghe

Extras din document

Trauma reprezintă dereglarea integrităţii morfologice şi funcţiei ţesuturilor, organelor şi sistemelor ale organismului, care survin în urma acţiunii forţelor externe. Traumele pot fi deschise şi închise. În trauma deschisă leziunea se produce pe traiectul de mişcare a obiectului vulnerant, dereglând integritatea ţesuturilor (de exemplu, cuţitul). În caz de traume închise leziune apar în urma compresiei ţesuturilor în timpul loviturii. Schimbări în viteza (accelerarea sau încetinirea) au un rol important în biomecanica traumei închise. Un loc aparte în cazul traumelor închise îl ocupă catatraumatismele – traumatismele în urma căderii de la înălţime. Traumele pot fi clasificate şi după natura obiectului vulnerant: termice, chimice, electrotraumatisme, traume psihice, barotraume – apar în rezultatul acţiunii undei de şoc în caz de explozii. Din punct de vedere statistic traumele pot fi clasificate ca traume la întreprindere (traumatism industrial sau agrar) şi cele care nu sunt legate de producţie (traumatism rutier, sportiv, pediatric etc.). Traumele iatrogene – sunt traumele primite în rezultatul manipulaţiilor diagnostice sau curative (de exemplu cateterizare). Traumetismele mai pot fi clasificate ca traume superficiale – contuzii şi plăgi ale ţesuturilor moi, rupturi de muşchi, luxaţii şi traume ale organelor şi structurilor interne. În caz de leziune doar a unui organ trauma se numeşte izolată. Leziune a două şi mai multe organe din cadrul aceluiaşi sistem anatomic se numeşte politraumatism (de exemplu leziunea ficatului şi splinei, fractura femurului şi humerusului). Leziunile concomitente ale organelor din diferite sisteme anatomice (de exemplu cavitatea toracică şi abdominală, fracturi de oase şi traumele craniocerebrale) sunt considerate traumatisme asociate. Traumele care apar în rezultatul acţiunii a mai multor agenţi vulneranţi (de exemplu mecanic şi termic) sunt denumite traume combinate. ...