Principiile internaționale de formare a sistemelor fiscale - Criclivaia Diana

Extras din document

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţiuni efectuate în baza legii care au scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice. Pentru ca un sistem fiscal să poată fi considerat raţional trebuie să satisfacă o serie de cerinţe sau principii, care se referă la dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor, precum şi la obiectivele social-economice urmărite de politica fiscală. Din punct de vedere politic, prin impunere se urmăreşte ca fiecare impozit introdus să răspundă cerinţelor unor anumitor principii şi anume: principiului de echitate fiscală, de politică financiară, de politică economică şi principii social-politice. 1. Principii de echitate fiscală. Echitatea fiscală înseamnă dreptate şi justeţe în materie de impozite. Ea presupune impozitarea diferenţiată a veniturilor şi a averii în funcţie de puterea contributivă a subiectului impozitului şi scutirea de plata impozitului a persoanelor cu venituri mici. Echitatea fiscală indică îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii. Stabilirea minimului neimpozabil, adică legiferarea scutirii de impozit a unui anumit venit, care ar permite satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Remarcăm că minimul neimpozabil poate fi stabilit numai în cazul impozitelor directe, cu precădere la impozitele pe venit, neavând aplicabilitate în impozitarea indirectă. Fixarea sarcinii fiscale în funcţie de puterea contributivă a fiecărui plătitor, adică luarea în consideraţie a mărimii venitului sau a averii care este obiectul impunerii, precum şi a situaţiei personale a contribuabilului, cum ar fi situaţia familială (celibatar sau căsătorit, numărul persoanelor aflate în întreţinere etc). Instalarea parităţii fiscale, cea ce înseamnă că la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie stabilită egală cu sarcina fiscală a altei categorii sociale, sarcina fiscală a unei persoane să fie stabilită egală cu sarcina fiscală a altei persoane din aceeaşi categorie socială. Instituirea impunerii generale, adică să cuprindă toate categoriile sociale, respectiv toate persoanele care realizează venituri sau care posedă un anumit gen de avere, cu excepţia persoanelor ale căror venituri se situează sub un anumit nivel (minimul neimpozabil). Condiţiile expuse mai sus îşi găsesc reflectare în modul de dimensionare a impozitului considerat şi de determinare a cuantumului impozitului. Practica fiscală, în acest sens, cunoaşte impunerea în sume fixe şi impunerea în cote procentuale.