PLANIFICAREA FONDULUI DE REMUNERARE A MUNCII - Cotelnic

Extras din document

Salariul e considerat unul din elementele esenţiale ale contractelor de muncă alături de felul muncii şi de locul de muncă, fiind definit în mod sintetic ca „totalitatea drepturilor băneşti cuvenite pentru munca prestată”( 7; p. 90.). Dată fiind specificitatea contractelor de muncă, noţiunea şi conţinutul salariului au fost îmbogăţite prin înglobarea, pe lângă aspectele economice şi a unor elemente de protecţie socială, precum avantajele în natură (locuinţă, hrană, echipament de protecţie, îmbrăcăminte, lumină, etc.). În afara termenului de salariu mai putem întâlni, ca şi în alte state, termenii „remuneraţie” sau „retribuţie”. Spre exemplificare, în dreptul german al muncii, denumirea de salariu este adesea utilizată numai în cazul muncitorilor, în timp ce pentru funcţionari este folosită noţiunea de retribuţie, iar pentru liber profesionişti, onorariu. În sistemul american, respectiv canadian, precum şi în cel practicat în Marea Britanie, în contrast cu ceea ce se stipulează în legislaţia germană, termenul de salariu se foloseşte doar în cazul funcţionarilor, în special pentru cei de nivel superior, angajaţilor clerului, angajaţilor din sectorul de vânzări, precum şi pentru cei din sectorul managerial (aşa numiţii lucrători cu gulere albe) şi se referă la plata unei rate săptămânale, lunare sau anuale, în timp ce pentru celelalte categorii de personal, incluzând aici şi muncitorii, se utilizează termenul de retribuţie. Această noţiune se referă la o rată orară de plăţi reprezintă baza de plată folosită cel mai frecvent pentru angajaţii din sectoarele de producţie şi de întreţinere (aşa numiţii lucrători cu gulere albastre)