1.1. Definiţia, clasificarea, constatarea şi evaluarea activelor imobilizate O componentă importantă a patrimoniului entităţilor o constituie capitalul imobilizat în bunuri şi valori destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an şi care, în majoritatea lor, se consumă treptat. Elementele patrimoniale de această natură sunt denumite imobilizări sau active imobilizate şi constituie suportul tehnico-material şi financiar necesar desfăşurării activităţilor cu caracter productiv şi prestări servicii, precum şi celor din alte domenii de activitate. Potrivit p.4 al SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”, imobilizările reprezintă active deţinue penru a fi uilizae pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entității sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor. Deci, acestea sunt bunurile şi valorile destinate a servi o perioada îndelungată în activitatea entităţilor, adică nu se consuma la prima lor utilizare, valoarea lor recuperându-se eşalonat prin includerea în costurile/cheltuielile mai multor perioade de gestiune, în funcţie de durata de folosire. Pentru organizarea contabilităţii imobilizărilor se are în vedere conţinutul lor economic, în funcţie de care sunt delimitate următoarele categorii importante sau obiecte de evidenţă:
Comentariul tau va fi primul
Curs: Imobilizarile Obiect: Contabilitatea Intreprinderii