Contabilitate in comert - Contabilitatea in Comert

Extras din document

Tema 1: Organizarea contabilităţii în ramura comerţului 1. Rolul şi principiile de organizare a contabilităţii în comerţ. 2. Organizarea răspunderii materiale în comerţ. 3. Principiile de evaluare a stocurilor şi structurii de preţ. 1. Rolul şi principiile de organizare a contabilităţii în comerţ. Comerţul are drept scop activitatea de intermediere între producător şi consumatorul final. Comerţul constă în cumpărarea de mărfuri şi revînzarea lor la un preţ mai mare în scopul obţinerii unui profit. Obiectul relaţiilor de comerţ constituie marfa care reprezintă bunurile economice achiziţionate de către agenţii economici cu scopul revînzării în aceeaşi stare indiferent de forma de vînzare, fie ea cu amănuntul sau cu ridicata. Întreaga activitate de comerţ interior se desfăşoară în cadrul unităţilor economice a căror activitate de bază o constituie realizarea la nivel microeconomic a procesului circulaţiei mărfurilor. Acest proces distinge următoarele trăsături de bază: - constituie obiectul de activitate al unor întreprinderi comerciale diferenţiate tipologic cum ar fi: întreprinderi comerciale cu ridicata, cu amănuntul, de alimentaţie publică; - se realizează permanent sub forma operaţiilor de vînzare-cumpărare. Circulaţia mărfurilor cuprinde următoarele faze principale: aprovizionare, stocare şi vînzare. Aprovizionarea – se defineşte ca act comercial de trecere a mărfii din proprietatea vînzătorului în proprietatea cumpărătorului cu acordul expres sau în baza contractelor încheiate cu diverşi furnizori. Momentul intrării mărfii în proprietatea cumpărătorului conform legislaţiei în vigoare a RM poate coincide cu: - primirea facturii fiscale şi recepţia mărfurilor urmată apoi de achitarea contravalorii ei; - primirea facturii furnizorului în acest caz apare ca decalaj între momentul cumpărării şi momentul recepţiei. Conform modalităţii de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata achitată nemijlocit în numerar, achitarea în avans sau achitarea ulterioară. Stocarea – este operaţiunea de formare a rezervelor de mărfuri destinate vînzării. I. În raport cu momentul stabilirii lor stocurile de mărfuri pot fi: stoc iniţial, stoc curent, stoc final. II. În dependenţă de locul aflării lor stocurile pot fi: în circulaţie, la depozit, în transportare, puse în gaj. Vînzarea – reprezintă trecerea unui lot de marfă din proprietatea vînzătorului în cea a cumpărătorului pe baza unui acord stabilit între părţile principante la tranzacţie. După profitul activităţii desfăşurate, întreprinderile comerciale se divizează în următoarele forme distincte: