Resursele materiale în activitatea agenţilor economici 1.1. Noţiunea de factori de producţie: munca, pământul, capitalul. Componenţa şi structura fondurilor fixe. 1.2. Uzura fondurilor fixe. Uzură fizică şi morală. Cauzele uzurii. Amortizarea fondurilor fixe. Metode de determinare a amortizării. 1.3. Evaluarea fondurilor fixe. Valoare iniţială, de reconstituire şi reziduală. 1.4. Indicatorii eficienţei utilizării fondurilor fixe. 1.5. Mijloacele circulante: componenţă şi structură. Fonduri circulante de producţie şi fonduri de rotaţie. 1.6. Eficienţa utilizării mijloacelor circulante. Coeficientul vitezei de rotaţie şi numărul de rotaţii. 1. Noţiunea de factori de producţie: munca, pământul, capitalul. Componenţa şi structura fondurilor fixe. Factorii de producţie constau din potenţialul de resurse economice atrase în circuitul economic. Iniţial, au existat doi factori. Aceştia au fost denumiţi factori primari (originari): munca şi natura, apoi a apărut factorul derivat tradiţional – capitalul. În timp, a avut loc multiplicarea şi diversificarea factorilor de producţie. Astăzi, este greu de spus câţi factori de producţie există în societate. Oricum, indiferent cum sunt grupaţi şi apreciaţi, factorii de producţie trebuie să fie abordaţi şi analizaţi sub aspectul lor cantitativ, structural şi calitativ. Munca este un factor primar, originar de producţie. Adesea se afirmă că o asemenea apreciere este valabilă doar pentru munca simplă, cea complexă fiind un factor derivat, respectiv un capital uman. Dar ce înseamnă munca simplă în condiţiile economiei contemporane? MUNCA este o activitate specific umană, fizică şi/sau intelectuală prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa, obiectivul ei fiind asigurarea bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor umane.
Comentariul tau va fi primul
Curs: Resursele materiale in activitatea agentilor economici Universitate: Colegiul de Constructii din Chisinau