Activitatea investitionala a firmelor - Colegiul de Constructii din Chisinau

Extras din document

Activitatea investiţională a firmelor 1. Noţiune de investiţie. Clasificarea investiţiilor. 2. Etapele activităţii investiţionale 3. Eficienţa economică a investiţiilor 4. Eficienţa comparativă a investiţiilor 1. Noţiune de investiţie. Clasificarea investiţiilor Investiţiile se fac din cele mai vechi timpuri şi actualmente ele sunt o parte componentă a activităţii economice a tuturor agenţilor economici, care alocă sume importante din veniturile obţinute pentru extinderea şi modernizarea mijloacelor de producţie. Investiţiile reprezintă una dintre cele mai dificile resurse, care asigură perfecţionarea producţiei, creşterea economică, în cele din urmă, contribuie la creşterea nivelului de trai a populaţiei. Investiţiile reprezintă plasamentul de capital în diferite sfere de activitate în scopul obţinerii profitului sau a altui rezultat util. Investiţiile pot fi: active financiare şi active reale, brute şi nete, de modernizare şi noi, autohtone şi străine etc. După forma lor de alocare pot fi financiare şi materiale. Investiţiile alocate în imobilizări financiare-cumpărarea de acţiuni sau titluri de valoare, plasamente la bănci etc.-în scopul obţinerii profitului sub formă de dividende şi dobânzi, se numesc investiţii financiare sau de portofoliu. Investiţiile alocate în imobilizări corporale – terenuri, clădiri, construcţii speciale, maşini şi utilaje, diferite instalaţii – se numesc investiţii materiale sau reale. Deci, investiţiile reale reprezintă totalitatea resurselor financiare şi materiale alocate pentru reproducerea mijloacelor de producţie fixe. Orice investiţie se realizează pe baza capitalului acumulat. Capitalul necesar pentru efectuarea investiţiilor se formează în baza persoanelor fizice şi juridice, rezultate ca diferenţă dintre veniturile obţinute ţi cheltuielilor de consum. Prin urmare, sursa investiţiilor reprezintă suma economisită pentru lărgirea activităţilor economice în scopul obţinerii profitului. Se ştie că evoluţia consumului este mai lentă decât cea a veniturilor. Astfel se formează economii, care, fiind acumulate, pot fi transformate în investiţii de capital. Economiile de venituri, care se materializează în capitel fix, sunt investiţii reale.