Irationalism - Colegiul de Arte Plastice "Alexandru Plamadeala"

Extras din document

Orice formă de gândire filosofică prin care se exprimă convingerea că realitatea nu este în sine raţională. Termenul i. a apărut în istoria gândirii abia în secolul al XLX-lea, dar, înainte de aceasta, era folosit adjectivul „iraţional", utilizat de ex. de S. Maimon, pentru a caracteriza conceptul kantian de „idee regula-tivă", adică un cadru al cunoaşterii de care omul se apropie din ce în ce mai mult, dar care îi rămâne în principiu inaccesibil. Pe scurt, i. consideră că între realitate şi raţiunea umană nu există puncte de contact şi că, prin urmare, aplicarea legilor raţiunii nu garantează o cunoaştere demnă de luat în seamă şi bazată pe realitate. în acest sens, i. se deosebeşte de toate acele poziţii care, în completarea unei discuţii raţionale asupra realităţii, recunosc că el este, în mod necesar, bazat pe unele supoziţii imposibil de cercetat sau că trebuie să se oprească în faţa unor aspecte ale realităţii despre care nu există decât o vagă formă de cunoaştere ...